Ai asteptari? Ai si dureri de cap!

SONY DSC

De mic, ai asteptari de la cei din jurul tau.

De la parinti, sa iti asigure nivelul de trai pe care ai pretentia ca il meriti. De la prieteni si cunoscuti sa se comporte exemplar. De la partener, sa te iubeasca si sa iti fie aproape in orice context. Si tot asa mai departe.

De unde atatea asteptari si de ce? Evident, de la parinti, care la randul lor au asteptari de la tine.

Ei sunt cei ce incep cu “Este prea mic, draga…lasa ca fac eu in locul lui” si apoi se mira ca dupa cca.18 ani ajung la: “M-am saturat…toata ziua stai pe calculator. Ar trebui sa inveti sau sa mergi la munca” sau “Nu esti in stare sa faci nimic, nu stiu cui ii semeni”. (replica aceasta ma amuza teribil…oare cui sa ii semene?)

Mai tarziu, la job, astepti ca seful sa observe dintr-o privire excelentele tale veleitati profesionale, talentul ce zace nedescoperit in tine, abilitatile tale de leader…si pentru ca nu o face, este nemernic. Si esti sigur ca asa nemernic cum este, nu te va propune pentru marirea de salariu.

Cand ajuti pe cineva, te astepti ca acesta sa iti fie vesnic recunoscator. Dupa ceva vreme, observi ca respectivul parca a uitat binele pe care i l-ai facut si incepi sa te enervezi. Macar de ti-ar fi facut un bust pe piedestal in fata blocului, nu-i asa? Te-ai fi simtit un pic mai impacat cu situatia.

Ajungi sa ai o relatie si cum este si normal, zici tu, partenerul ar trebui sa te iubeasca. Sa isi manifeste sentimentele, sa te faca sa te simti special, deosebit, unic. Si cand nu o face, iar te enervezi, spunandu-ti “Ar trebui sa stie ce imi place si ce ma face fericit. Se pare ca nu ma iubeste atat de mult pe cat spunea.”

La randul tau, faci copii si reincepe distractia. Un pic mai evoluat din punct de vedere tehnologic, insa la fel in ceea ce priveste comportamentul fata de propriii copii. Iti doresti sa exceleze, sa fie fruntea in orice, sa te faca mandru…Sa poti da din cap si sa zambesti satisfacut in coltul gurii “Vezi?…e copilul meu.”

Si uite asa, suit in acest carusel, urci si cobori emotional ori de cate ori se intampla ceva in care esti implicat si de la care ai asteptari. Ca-mparatului din poveste, un ochi iti plange si celalalt iti rade si te complaci in aceasta situatie fara sa realizezi cat de mult rau iti face.

Din fericire, exista un leac care vindeca definitiv aceast boala. E un secret foarte bine pastrat, pe care daca imi promiti ca ramane intre noi, ti-l spun.

Pot sa iti spun secretul? Va durea putin, dar iti promit ca trece repede. Esti gata?

Asculta…Nimeni, dar nimeni, nu iti este obligat cu ceva. Nimeni, da?

Nici parintii, nici fratii, nici prietenii, nici seful, nici statul…nimeni.

Esti  parinte si vrei ca al tau copil sa se puna in miscare? Invata-l de mic sa faca acest lucru. Responsabilizeaza-l, da-i sarcini pe care sa le duca la indeplinire. Foloseste puterea exemplului, pentru ca este cel mai bun instrument. Vrei sa invete? Invata si tu. Vrei sa nu se mai uite la televizor ore intregi? Scoate televizorul din priza si lucrati impreuna la ceva.

Daca inca mai ai pretentii de la parinti, inceteaza. Au facut tot ce au putut, cu ce au stiut sau au avut la dispozitie. Lasa judecata deoparte si fa ce poti pentru a-i ajuta. Invata sa te bucuri de ei cat ii mai ai in viata, pentru ca te asigur ca le vei duce dorul dupa ce nu vor mai fi, oricat de rai ti se par astazi.

Daca la job vrei sa obtii o marire de salariu, ia-l pe sef deoparte si intreaba-l: “Sefu’, spune-mi te rog, ce sarcini trebuie sa indeplinesc pentru a primi o marire de salariu?”. In cazul in care nu vrea sau nu isi permite si tu ai nevoie de bani, gaseste timp sa faci si altceva. Daca nu stii, invata. Te asigur ca exista variante.

Pentru ca relatia sa functioneze, implica-te. Nu astepta ca partenerul sa iti citeasca gandurile, ca doar nu sunteti telepati. Spune-i ce vrei si cautati solutii. Daca nu merge, asta este…schimba partenerul. ( glumesc…sau nu?)

Daca ajuti, fa-o pentru binele in sine, nu pentru recunostinta sau pentru a castiga un loc in raiul celor buni si saritori. Facand bine ti-l faci tie in primul rand si daca cel pe care l-ai ajutat uita, nu mai este problema ta.

Una peste alta, cand ai asteptari te alegi doar cu dureri de cap. Foarte rare sunt cazurile in care primesti ceea ce anticipi. Asteptarile te mentin in stare de dependenta. Te afli in postura unui asistat social, numai ca de data asta nu esti ajutat financiar, ci emotional.

Pentru a scurta povestea, te sfatuiesc sa rupi pisica in doua si sa nu mai astepti nimic de la nimeni. Daca se intampla sa vina, sa fie primit. Daca nu, sa fie de folos. Mergi inainte pe calea ta.

 

 

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account