Ai făcut bine şi ai primit rău?

Ai făcut bine şi ai primit rău?

img_2362

Cred că în viaţa fiecăruia dintre noi s-a întâmplat la un moment dat o astfel de situaţie, cea în care am ajutat şi în loc de recunoştinţă, am primit şuturi.

După un astfel de eveniment, încrederea în oameni îţi este zdruncinată serios şi mai mult, rămân răni care, în majoritatea cazurilor, se vindecă greu.

În funcţie de cât de gravă este situaţia, ne simţim nedreptăţiţi, frustraţi şi bineînţeles, ne dorim ca judecata divină să intervină imediat, iar cei ce ne-au greşit să plătească cu vârf şi îndesat.

Cum gestionăm o astfel de situaţie? Cam aşa:

 

Nu există victime, ci voluntari!

Cumva ai ajuns în situaţia respectivă fără voia ta? Mă gândesc că la un moment dat ţi-ai dat acceptul, tacit sau nu, de a fi implicat în acel ceva, nu-i aşa?

Fără voia noastră (cel puţin în zilele noastre şi aici unde ne aflăm), nu te poate forţa nimeni să faci ceva ce nu îţi place. În aceste condiţii nu poţi da vina pe nimeni altcineva decât pe tine.

Dacă situaţia a degenerat este pentru că, undeva pe parcurs, ai acceptat compromisuri, pe care la fel, le-ai acceptat benevol. Deci, asumă-ţi ce e al tău!

 

Aşteptările dor!

Ori de câte ori aştepţi ceva de la cineva, oricine ar fi, aşteaptă-te şi la dureri. Dacă aşteptările nu sunt comunicate de la bun început, devin o mare problemă, pentru că generează tensiuni în comunicare şi automat în derularea colaborării.

Nimeni nu poate ghici ce anume se află în mintea ta şi de aceea este recomandat să le faci auzite încă de la început. Cum ar spune italianul “Patti chiari, amicizia lunga”, adică rămânem prieteni dacă ştim fiecare ce vrem şi acceptăm de comun acord.  Dacă nu ai stabilit ce şi cum vrei,  taci şi înghite sau vezi-ţi de drum, cum se mai spune pe la noi.

 

Recunoştinţa este floare rară!

Dacă vei avea curiozitatea să urmăreşti comportamentul majorităţii omenilor, vei constata cu stupoare că fiecare este preocupat de propria soartă.

Cum aşa? Nu suntem noi învăţaţi de mici să avem grijă de ceilalţi? Cum să nu, dar de la teorie la practică este drum lung. Fiecare îşi vede de ale sale şi din păcate, sunt mulţi care, tocmai pentru că nu văd dincolo de propria persoană, nu realizează cât de mult rău pot crea în jurul lor.

Ajuns în acest punct, oare nu este cazul să înţelegi că oamenii care sunt capabili să îţi recunoască meritele sunt număraţi pe degete?

Da, cei ce au curajul să “te arate cu degetul” când vine vorba de implicare, sprijinul oferit, rezultate şi altele, sunt foarte puţini. Şi mai puţini sunt cei care recunosc că fără ajutorul tău nu ar fi reuşit să ajungă acolo unde sunt astăzi.

 

Plantatul şi culesul nu se petrec în acelaşi timp!

Exact aşa. Nu te poţi aştepta să introduci astăzi în pământ o sămânţă şi mâine să culegi roadele. În cazul în care încă mai ai îndoieli, te asigur că funcţionează în ambele sensuri, atât pe plus cât şi pe minus, atât în favoarea, cât şi în defavoarea ta.

Da, ştiu, îţi doreşti ca nenorocitul să plătească, să sufere şi să piardă tot chiar acum.  Vrei să îl vezi târându-se pe sub pământ, ca un vierme ce este, în timp ce cere îndurare pentru bazaconiile pe care le-a făcut. Se va întâmpla, dar nu când îţi doreşti tu. Se va întâmpla când fructele se vor fi copt.

“Karma is a bitch” şi nu ştii când se întoarce. Ce ştiu este că atunci când te “loveşte” – pe plus sau pe minus – o face din toate puterile. Ai auzit de “nici o nenorocire nu vine singură?”. Cam aşa se pare că funcţionează. Cele pe care le faci se adună una câte una, până când una singură, cea care umple paharul, se rostogoleşte trăgând după ea întreaga avalanşă.

Aşa că, relaxează-te şi vezi-ţi de treabă. Mai degrabă l-ai compătimi pe cel ce ţi-a greşit decât să îi doreşti răul.

 

Iartă, dar nu uita!

Dacă stai cu mintea agăţată de ceea ce s-a întâmplat, rezolvi ceva? Rezolvi, dar nu ce trebuie. Gândindu-te la faptul că fiecare moment petrecut în tensiune se dublează ca intensitate la fiecare 48 de ore, nu crezi că este cazul să fii atent la ce simţi şi gândeşti faţă de evenimentul sau situaţia în cauză?

Revenind la ce spuneam mai devreme, răsplata va veni la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu.

Tu ai grijă să nu laşi “gunoiul” să se dezvolte, iar de restul va avea grijă Mama Natură. Învaţă lecţia – pentru că despre asta este vorba – şi treci mai departe, fără să uiţi cele întamplate.

Adică, laşi iertarea (în special cea a propriei persoane) să îşi facă treaba şi tu ai grijă să nu mai cazi în aceeaşi capcană.

Paul Avram

Ofer solutii simple pentru probleme aparent complicate. Ajut oamenii sa se regaseasca si sa dea un scop vietii lor.

No Comments

Leave a Comment