Câte măşti porţi?

Câte măşti porţi?

mp După cum bine ştii, că ne place sau nu, suntem învăţaţi să purtăm măşti. De mici sutem educaţi să ne comportăm într-un anumit fel pentru a obţine ceva de la cei din jurul nostru. Dacă ne dorim o bicicletă şi ştim că părinţii au posibilitatea să o cumpere, este suficient să fim copii cuminţi o perioadă determinată de timp sau să luăm note bune la şcoală.

Cu alte cuvinte, devenim politicieni. Este de ajuns să le oferim o perioadă ce îşi doresc, ne vedem sacii în căruţă şi apoi ne putem comporta cum vrem noi.

Da, suntem şi noi şantajabili, pentru că părinţii ne pot interzice folosirea bicicletei când nu ne mai încadrăm în cerinţe, însă nu mulţi dintre ei au răbdarea necesară pentru a-şi menţine poziţia pe termen lung. Cel mult ne ameninţă de câteva ori şi apoi renunţă, continuând să îşi vadă de treburile lor. Rămânem aşadar şi cu bicicleta şi cu posibilitatea de a repeta comportamentul.

Nu este în intenţia noastră să proceda aşa, însă ne adaptăm foarte repede la cerinţe. Dacă părinţii vor să fie minţiţi, cine suntem noi să îi contrazicem?

Nimic rău până aici. Repet, nu facem lucrurile cu intenţii rele, ci pur şi simplu folosim cel mai vechi mod de lucru din natură: ne strecurăm pe unde întâmpinăm mai puţină rezistenţă. Cred că ai văzut ce se întâmplă când unul dintre părinţi este mai uşor de manipulat, nu-i aşa? Copilul se va duce întotdeauna la el să ceară ceva, tocmai pentru că ştie că acolo este breşa prin care se poate strecura.

Problemele apar mai târziu însă, pentru că ceea ce funcţiona cu părinţii noştri, nu prea mai are efect în lumea reală. Oamenii nu vor ţine cont de mofturile şi pretenţiile noului venit ci pur şi simplu îi vor specula slăbiciunile. Şi fiecare dorinţă este poarta de intrare pentru probleme şi suferinţă. Aşa avem de ales, din nou, între a lupta şi a ceda. Folosim aceste căi în funcţie de contextul în care ne aflăm. Pentru fiecare dintre cele trei tipuri de relaţii – inferior, egal şi superior- purtăm câte o mască.

În aceste categorii introducem oamenii tot în funcţie de setările subconştiente pe care le avem: poziţie, posesiuni, aspect şi aşa mai departe. Bineînţeles, părerea noastră este subiectivă, dar ce mai contează când subconştientul decide ce şi cum vedem?

De multe ori realizăm foarte târziu ce măşti purtăm şi cum ne afectează acestea pe plan personal. Este nevoie de un efort mare în prima fază, pentru a începe să deschizi ochii şi să accepţi că eşti o marionetă şi nu un “Eu” care conduce.

Cum să faci totuşi acest pas fără să te răneşti? Ai “posibilitatea” să te răneşti foarte rău, tocmai pentru că nu cunoşti mecanismele după care funcţionezi. Există câţiva paşi, pe care i-am utilizat de-a lungul timpului şi care m-au ajutat să depăşesc această provocare.

Bine, vei întreba, şi cum voi rezista fără măşti în lumea asta crudă? Şi aşa este greu, d-apoi să nu le folosesc. Cum mă voi proteja?

Tocmai aici este paradoxul: când realizezi ca sunt inutile, te vei descurca de minune fără ele. Cum faci acest lucru?

Simplu, urmăreşti materialul video de mai jos, în care vorbesc despre acest subiect. L-am botezat “Make-up sufletesc” tocmai pentru că ceea ce purtăm noi seamănă oarecum cu machiajul pe care şi-l aplică femeile, care de cele mai multe ori, are rolul de a ne creea senzaţia de mai bine. Evident, este vorba doar despre o senzaţie, pentru că în esenţă lucrurile rămân la fel.

Te invit să urmăreşti materialul video, poate că ideile cuprinse în el te vor ajuta să începi să faci primii paşi în direcţia potrivită.

[arve url=”https://www.youtube.com/embed/mvvWh9ialiI”]

Paul Avram

Ofer solutii simple pentru probleme aparent complicate. Ajut oamenii sa se regaseasca si sa dea un scop vietii lor.

No Comments

Leave a Comment