Ce faţetă alegi?

se

La un moment dat, oricăruia dintre noi ni se poate întâmpla să obosim. Nu doar fizic, bineînţeles. Mă refer îndeosebi la oboseala psihică sau mai degrabă spirituală. Da, spiritul poate obosi, pentru că luptele pe care le ducem în interior îi epuizează resursele.

De unde provine această oboseală? De la rezistenţa pe care o opunem în orice circumstanţă. Rezistenţă la ce? La tot, fără excepţie. Mintea opune rezistenţă prin cele două  metode binecunoscute: lupta sau fuga.

În cazul luptei, rezistenţa este creată de dorinţa de a face lucrurile aşa cum îţi doreşti. În cazul fugii, este generată de renunţare.

În primul caz îţi construieşti planuri pe care să le urmezi, planuri care de cele mai multe ori se modifică pe parcurs. Problema nu este că planul se schimbă, ci că opui rezistenţă la schimbarea acestuia. Ai stabilit ceva, ţi-ai creat nişte aşteptări şi vrei să iasă întocmai, dar cum se spune pe la noi,  “tocmeala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi dacă nu înţelegi acest lucru, plăteşti scump.

Mama natură nu ţine cont de orgoliul tău, practic pentru ea nici nu există acest concept. Este un dictator în adevăratul sens al cuvântului. Nu stă să negocieze ceea ce oferă. Ceea ce îţi oferă ea este “faci ca mine sau faci ca mine”. În condiţiile în care faci ca tine, ai doar de pierdut.

În cele mai multe din cazuri, în loc să urmezi cursul firesc al energiei şi să adaptezi, te încăpăţânezi şi ţii morţiş ca lucrurile să iasă aşa cum ai plănuit. Pentru că nu respecţi legea minimei rezistente, oboseşti şi ajungi în pragul depresiei foarte curând.

În al doilea caz, renunţi la a mai face ceva. Laşi armele şi nu te mai interesează. În această situaţie, se aplică ceea ce se spune în popor , “când nu ajunge la struguri, vulpea spune că sunt prea acri”. Vulpea este mintea care găseşte un milion de motive pe secundă pentru a te determina să stai acolo unde eşti.

După cum observi, în ambele cazuri cel care plăteşte oalele sparte eşti tu şi totul porneşte de la a opune rezistenţă. Cum scapi din acest cerc vicios? Prin acceptarea schimbării.

În fiecare secundă totul se schimbă. Începând cu schimbările micro, cel din interiorul corpului tău şi până la cele macro, din natură şi Univers. În ceea ce ne priveşte pe noi oamenii, problema este că ne dorim schimbarea, dar când ea apare, opunem rezistenţă. Vrem schimbare dar ne dorim şi ca lucrurile să rămână la fel în acelaşi timp. Ne dorim să fim şi cu slănină-n pod şi cu varza unsă, ceea ce din punct de vedere al naturii este imposibil.

Majoritatea oamenilor trăiesc în suspensie, într-o zonă moartă. Nici un exces, nici o extremă, doar mici pulsaţii temporare, care să le dea senzaţia că sunt vii şi totuşi, afirmă că trăiesc. Trăiesc în maniera “Nu vreau să greşesc, dar vreau să reuşesc”. Este posibil aşa ceva? Răspunsul este un hotărât “Nu”.

Schimbarea intervine cu adevărat când încetezi să mai trăieşti cu jumătate de oca. Când îţi asumi riscuri, oricare ar fi ele. Riscul de a greşi, de a fi eşua, de a fi interpretat, de a pierde şi aşa mai departe. Fără acestea, schimbarea autentică nu există. Da, poate fi superficială, dar este ca şi cum ai polei cu aur o bucată de fier ruginit, doar pentru a crea senzaţia de nou.

Acceptarea schimbării este dureroasă tot timpul, dar, după faza iniţială, o accepţi că fiind parte din proces şi înveţi să te foloseşti de ea. Este exact ca și în cazul fortificării musculare, când ştii că durerea este primul semn care îţi arată că ai depus suficient efort şi că abia de acolo începe creşterea. Până la acel punct este doar zona de confort, dar dacă vrei să evoluezi dincolo de această zonă, este nevoie să înveţi să accepţi durerea.

Când te doare, oricare ar fi forma sub care se prezintă această durere, accept-o, îmbrăţişeaz-o şi foloseşte-i energia pentru a creşte. Ca orice lucru, are două faţete. O poţi folosi distructiv sau constructiv și aceasta ţine doar de tine.

Simplu ca bună-ziua, ca de obicei.

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account