Ce ştiu despre tine?

Mai nimic, aş putea spune. Însă ştiu câte ceva despre mine şi în acord cu proverbul  “atât cât cobori în tine poţi coborî şi în celălalt”, cred că aş putea totuși spune câte ceva şi despre tine.

Ştiu sigur că în fiecare zi te trezeşti cu o stare şi cu cel puţin o mie de gânduri. Starea  depinde de mulţi factori, cel puţin în acest moment, când poate încă nu ţi-ai construit propria realitate şi o trăieşti pe cea generală.

Ştiu că de la prima oră a dimineţii încerci să te eviţi, concentrându-ţi efortul pe ce este de făcut și nu pe tine. Continui să faci lucruri pe tot parcursul zilei, căutând  implinirea din exterior, vânând situaţiile sau momentele care ţi-ar putea aduce puţină satisfacţie. La sfârșitul zilei constaţi că încă mai erau multe de făcut, ceea ce aduce cu sine o stare de nemulţumire, cu care bineînţeles, te duci la culcare.

Ştiu că eşti nemulţumit de tine, din diferite motive. Ai vrea să fii mai slab, mai înalt sau mai frumos. Ai vrea să ai timp să mergi la sală, să mănânci sănătos sau să ai timp să te odihneşti. Ai vrea să ai cel puţin o zi a ta, în care să îţi poţi permite să faci ce doreşti, să nu îţi mai baţi capul cu ce va urma şi să laşi lucrurile să fie. Problema este că ai prea puţin timp la dispoziţie şi prea multe de făcut pentru a supravieţui.

Ai vrea ca cei din jurul tău să te susţină şi să te încurajeze atunci când simţi că cedezi sau când ţi-ai pierdut elanul. Ai vrea să ai alături oameni care să vadă prin tine şi să îţi spună că poţi şi că meriţi mai mult. Din păcate, în majoritatea cazurilor acest lucru nu se prea întâmplă. Paradigma în care trăim se bazează pe vânarea greşelilor, la toate nivelurile, începând cu părinţii şi terminând cu slujba.

Ieri, discutând cu o prietenă, ne-am readus aminte despre acest lucru trist: că ne sunt vânate greşelile, de la naştere şi până la moarte. Părinţii, şcoala, şefii, le caută intenţionat şi le sacţionează cu promtitudine ori de câte ori le observă. Le este greu să te laude, pentru că ar trebui să lase din ego-ul care îi domină, ceea ce nu este la îndemâna oricui.

Ce mai ştiu este că “aduni” în tine, făcând stoc de emoţii negative, care mai devreme sau mai târziu se manifestă sub diverse forme. Ai vrea să fii mai relaxat, mai puţin stresat şi mai energic, însă fără voia ta te laşi copleşit de cele adunate. Sunt mai puternice decât tine, oricât ai încerca să le faci faţă. Când observi că încep să te domine, opui rezistenţă, străduindu-te să menţii situaţia sub control, ceea ce duce inevitabil la amplificarea acestora. Nu îţi doreşti să te răneşti singur, dar o faci, pentru că nu te-a învăţat nimeni cum să eviţi astfel de situaţii.

Mai ştiu că eşti foarte aspru cu propria ta persoană şi inaccepatibil de permisiv şi binevoitor cu ceilalţi. Laşi de la tine, accepţi compromisuri, oferi sprijin şi o vorbă bună ori de câte ori ai ocazia şi din păcate, nu ţi se întoarce la fel. Deh, recunoştinţa este floare rară. Bunătatea este luată drept prostie şi uite-aşa ne întoarcem la judecata de sine, care în astfel de momente, te determină să te iei singur la palme şi să îţi pui cenuşă în cap.

Destule? Cred că da, pentru moment. Nu pot încheia totuşi fără să îţi spun că mai ştiu ceva, de fapt ştiu cele mai importante lucruri despre tine.

Ştiu că undeva în interiorul există atât de multă forţă, încât nici nu îţi poţi imagina. Ai puterea de a te ridica după ce ai căzut,  chiar dacă îţi ia ceva timp să o faci. Pe moment scânceşti puţin, apoi îţi înghiţi lacrimile şi te ridici în picioare şi mai decis să îţi continui drumul. Ai puterea de a spune “Nu” când nu este în folosul tău, de a elimina compromisurile şi persoanele toxice din viaţ ta.

Mai ştiu că eşti suficient de inteligent pentru a-i lăsa să plece pe cei ce cândva te-au şicanat sau ţi-au făcut rău, tocmai pentru că ştii că pe de o parte, trecutul nu se mai întoarce, iar pe de alta, chiar să se și întoarcă, nu merită să îţi mai pierzi vremea cu ei.

Ştiu că ai dorinţe pe care le vezi concretizate undeva în viitor, dar că poate încă nu ai curaj să le pui pe hârtie, pentru că nu ştii sigur dacă se vor realiza. Sufletul îţi spune că se poate, iar mintea îţi aduce aminte că este vorba de calcule serioase. În această luptă de cele mai multe ori câştigă mintea, care vrea întâi să vadă şi apoi să creadă.

Ştiu sigur că poţi face saltul către a înţelege că nimic în această lume nu a fost construit fără o viziune în care cel care a creat-o a crezut înainte de a o vedea materializată. Deci, oricare ar fi dorinţele tale, adu-ţi aminte de aceste etape:

Ceri – desenează viziunea pe hârtie

Ai încredere – acţionează costant, cu răbdare

Primeşti – întotdeauna meritocratic, pe măsura efortului

Exact aşa funcţionează.

Şi ultima…Ştiu la fel de sigur pe cât sunt de faptul că există gravitaţie, că eşti frumos şi pe dinăuntru şi pe dinafară, că ai un suflet colorat care doreşte să zburde şi că poţi să iei în mână frâiele pentru a construi viaţa pe care ţi-o doreşti. Este nevoie de puţin efort conştient, dar merită. Ştiu că poţi să îl faci.

Așa-i că nu suntem foarte diferiţi? Mă gândeam eu că proverbul are o sămânţă de adevăr. Doar e chinezesc, era musai să fie și înţelept.

 

PS – Dacă ești și frumos, și deștept și devreme acasă, atunci acest articol nu este pentru tine. Sper să nu îţi pară rău că ai consumat ceva timp pentru a-l citi.

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account