Cei trei criminali

Mi s-a intamplat odata sa ma aflu intr-un mall, in apropierea locului de joaca pentru copii. Intrasem sa cumpar ceva si dupa ce ma plimbasem suficient de mult incat sa obosesc, m-am asezat pe o banca in apropierea acestui loc de joaca cu gandul  sa ma relaxez cateva minute.

Stii ce s-a intamplat? Cele cateva minute au devenit aproape o ora si ceea ce am observat s-a transformat ulterior in material de studiu.

Atentia mi-a fost atrasa de copiii care se jucau in locul special amenajat. Pur si simplu am fost captivat de modul liber in care se manifestau, de interactiunea dintre ei si mai ales de faptul ca parintii nu puteau interveni. Acestia erau obligati sa stea inafara spatiului de joaca si nu puteau interveni decat vocal atunci cand observau ceva ce nu le convenea la copiii lor. (care bineinteles, nu erau interesati de opiniile parintilor)

Am devenit atent la ceea ce se intampla si dintr-o data m-am trezit meditand asupra ceea ce vazusem, gandindu-ma la modul in care am fost educat. Imi aduceam aminte de cate ori mi se spusese ca nu este voie, nu este corect, ca nu sunt sau nu voi fi capabil sa fac anumite lucruri si cum m-a influentat acest tip de educatie de-a lungul timpului.

Mi-au venit in minte tot felul de situatii in care am facut compromisuri, in care am refuzat sa iau atitudine sau sa fac ceea ce mi-ar fi placut sa fac. De ce? Pentru ca limitarile inoculate prin ceea ce poarta numele de educatie si-au facut efectul.

Analizand mai bine cum s-a desfasurat acest proces, am descoperit ca exista trei elemente care functioneaza la unison generand efecte negative pe termen lung: critica, judecata si comparatia.

I-am botezat “cei trei criminali” pentru ca distrug tot ce este mai frumos in noi : increderea in sine, creativitatea si curajul.

Fiind criticati, judecati si comparati devenim dependenti de parerile altora, nu avem curaj sa ne asumam ceea ce suntem si ne subminam potentialul.

Ajunge sa facem lucruri care nu ne plac, sa acceptam situatii care nu ne convin si sa incercam sa fim ceea ce nu suntem. Uitam de joaca, devenim seriosi si competitivi, incepem sa simtim presiunea responsabilitatilor si apoi ne miram ca se manifesta nefericirea.

Bine, vei spune, dar asta ce presupune…sa ucid “criminalii” si sa uit de responsabilitati?

Nu, in nici un caz. Inseamna doar sa iti dai voie sa gresesti fara sa te judeci, sa accepti ca ai gresit fara sa te critici si sa fii in competitie cu tine, nu cu ceilalti.

Inseamna sa trezesti spiritul copilului din tine si sa ii dai voie sa te ajute sa iti faci viata mai usoara.

Usor de spus, greu de facut nu-i asa? Da, cu siguranta. Nu este usor sa elimini din interior toxinele pe care sistemul ti le-a inoculat si totusi este posibil.

Primul pas este sa intelegi ca nu este vina ta, pentru ca porti povara educatiei primite.

Al doilea sa accepti ca responsabilitatea este a ta din momentul in care ti-ai dat seama ca acesti criminali exista si in tine.

Al treilea, sa ii dai voie trecutului sa plece, astfel incat sa poti construi noua ta poveste.

Si pentru ca exista “coincidente”, in timp ce cautam un material pe YouTube, am gasit acest video care te va ajuta sa intelegi mai bine la ce ma refer.

[iframe id=”https://www.youtube.com/embed/XpaOjMXyJGk?controls=0&showinfo=0″ align=”left” autoplay=”no”]

 

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account