Cum împaci capra şi varza?

goat

Din câte ştiu eu, cele două se plac una pe cealaltă, deci nu ar fi nici o problemă să le vedem conlucrând. Cu toate acestea, când capra şi varza sunt asociate cu viaţa noastră cea de de toate zilele, devine dificil să le vezi împreună. Ba chiar par complet incompatibile. Să ai o viaţă frumoasă şi liniştită, completată cu suficiente resurse financiare care să îţi permită să ai ce îţi doreşti, este pentru majoritatea un deziderat greu de  atins.

Paradigma în care trăim mulţi dintre noi este construită pe o temelie care nu ne ajută foarte mult în efortul  de a obţine acest deziderat. Cu siguranţă ai auzit de multe ori că “viaţa este grea”, că pentru a reuşi “trebuie să te sacrifici”, că “oamenii sunt răi” sau că “nu ai cum să le ai pe toate”.

Evident că un astfel de mod de gândire are ca rezultat şi nişte efecte neplacute, pe care le resimţim în timp.

Deci, cum să împaci şi capra şi varza? Cum să reuşeşti să trăieşti în lumea aceasta, să obţii ceea ce vrei din punct de vedere material şi să ai în acelaşi timp şi o stare interioară bună?

De dragul discuţiei, vom împărţi lumea în intern şi extern, chiar dacă ştim bine că nu este aşa.

În lumea externă, eşti nevoit să “lupţi” pentru supravieţuire sau cel putin așa am fost educaţi să credem. Trebuie să dai din coate pentru a obţine ceva, să-i calci pe alţii pe bătături, să te impui şi aşa mai departe. Dacă nu o faci, eşti luat de prost, cum se spune pe la noi. Reuşita este a celor agresivi , care se impun prin forţă, care îşi “cunosc interesul” şi fac compromisurile necesare pentru a obţine ce şi-au propus. Cum este şi firesc, dacă sunt unii care câştigă, vor exista şi nişte pierzători.

Fiind prins în horă, pentru a nu fi călcat în picioare începi să procedezi la fel şi pas cu pas, te pierzi pe tine. Şi de aici se nasc probleme. Pentru că  te comporţi împotriva principiilor şi valorilor tale, începi să te judeci şi să te critici, generând astfel o stare de spirit negativă. Trăieşti dual, te scindezi şi îţi pui măşti pentru a rezista. Nu îţi place cum ai ajuns să fii, dar ce să îi faci? Aceasta este lumea, nu-i aşa? Dacă nu procedezi aşa, vei fi dat la o parte şi acest lucru nu este de dorit.

Dar dacă ţi-aş spune că problema nu este modul în care te comporţi în exterior, ci modul în care o faci în interior?

Da, problemele sunt generate de faptul că aduci în interior acelaşi mod de comportament pe care îl ai şi în exterior. Aduci lupta din exterior în tine şi fără să îţi dai seama te răneşti continuu. În afară trebuie să fii dur, este adevărat, dar cine te obligă să faci acelaşi lucru şi în interior?

Pentru a reuşi să împaci şi capra şi varza, trebuie să înveţi să devii precum o nucă: tare în exterior, moale în interior. Dacă în exterior trebuie să fii incisiv, să pui punctul pe “I” şi să îţi ceri drepturile, în interior trebuie să fii blând şi răbdător.

Să te comporţi blând cu tine în interior este primul pas spre o viaţă mai bună. Paradoxal, ca orice lucru real în natură, când începi să pui în aplicare acest lucru, pas cu pas se dizolvă şi conflictele din exterior.

Al doilea lucru pe care este indicat să înveţi să îl faci, este să începi să îţi asumi conştient răspunderea pentru ce ai construit până acum. Realitatea în care trăieşti este o consecinţă a eforturilor tale personale, pe care le-ai făcut de-a lungul timpului. Dacă reuşeşti  să nu mai arăţi cu degetul în exterior, deja ai făcut un salt foarte mare către linişte. Ce ai adunat în exterior este o imagine a ceea ce ai adunat în interior. Dacă în jurul tău ai de exemplu oameni nervoşi, stresaţi sau agresivi, este pentru că şi tu eşti la fel. Să accepţi acest lucru nu este tocmai uşor, însă este posibil.

Iar cel de al treilea, este să îţi dezvolţi abilitatea de a curge, adică de a nu mai opune rezistenţă. În mintea fiecăruia dintre noi există tipare şi şabloane, care ne condiţionează să credem că ştim cum funcţionează această lume. În realitate sunt scenarii pe care le-am construit pentru a supravieţui în anumite situaţii, pe care apoi le cărăm după noi chiar dacă nu îşi  mai au rostul. Este la fel cu a căra barca pe uscat, după ce ai folosit-o la traversat râul. Ce sens are să o cari după tine? Nu are, dar cei mai mulţi dintre noi asta facem. Cărăm bagaje care nu mai au nici o utilitate sau cel mult pot fi folosite ca punct de reper pentru memorie atunci când este cazul.

A nu mai opune rezistenţă presupune să îţi laşi tiparele să se dizolve şi să înveţi să priveşti lumea prin lentile curate. Este revenirea la inocenţă, la privirea copilului, care nu ştie ce înseamnă lucrurile din jurul său şi le priveşte minunându-se de ele. Când încetezi să mai opui rezistenţă, gheaţa se topeşte şi apa rezultată începe să curgă, transformându-se în rău.

Despre  de ce opunem rezistenţă şi cum dispare sunt multe de spus, dar o vom face cu altă ocazie. Până atunci, încearcă să foloseşti un instrument extrem de simplu. Pentru orice apare în viaţa ta, spune “Mulţumesc” şi vei vedea şi vei vedea în scurt timp schimbări. Pe curând.

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account