Cum vezi problema?

Problema

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe blog, dar ca pentru orice, există o explicaţie, care în cazul de faţă este una foarte simplă. Dincolo de timpul pe care l-am investit în programul pe care probabil l-ai parcurs şi tu – “Fericirea începe cu tine”- am trecut printr-o perioada de reaşezare.

Cunoşti senzaţia de ruptură sau de îndepărtare de tine însuţi? Cam aşa m-am simţit eu în ultimele săptămâni. Cu toate că începusem în forţă şi avem stabilite câteva puncte de reper pe care îmi propusesem să le ating în acest an, pe măsură ce înaintam, realizam că ceva nu este în regulă.

Aveam sentimentul că merg pe două cărări în acelaşi timp. Pe de o parte erau planurile şi ambiţia de a le vedea realizate, pe de altă parte simţeam nevoia acută să  recalibrez tot ce fac. Şi bineînţeles, aşa cum îmi este obiceiul, când ceva nu îmi este clar, mă aşez în fund şi meditez asupra aspectelor pe care nu le înţeleg.

Din experienţa anterioară ştiu cu certitudine că să lupţi împotriva ta aduce doar neplăceri şi mai multă suferinţă. Când doi cai înhămaţi la aceeaşi căruţă încep să tragă în direcţii diferite, consecinţa este că nu durează mult până te răstorni în şanţ. Cam în această ipostază mă aflam eu.

În acest context, am decis că cea mai bună abordare este să nu fac nimic şi să caut să înţeleg ce se întâmplă. Sau cum spune un proverb rusesc: “înainte de a porni la drum, aşează-te un minut pe o piatră”. Zis şi făcut…M-am aşezat ce-i drept, mai mult de un minut…cu mult mai mult, dar a fost cu folos.

Recunosc că nu mi-a făcut plăcere să văd anumite lucruri, dar tocmai acesta era şi motivul pentru care stagnam: refuzam să le văd. Şi atunci am înţeles că problema nu este însăşi este problema, ci modul în care vedeam problema.

Am auzit de foarte multe ori repetat acest truism, aşa cum sunt sigur că l-ai auzit şi tu. Este adevărat că îl înţelegeam, însă doar la nivel intelectual, pentru că în realitate mă hrăneam cu ideea că “ştiu”.  Adică eram orbit de propria-mi minte care îmi povestea lucrurile pe care voiam să le aud şi să le văd, şi pot să îţi confirm că se pricepe de minune să creeze iluzii.  Are un talent înnăscut în a te face să crezi că ceea ce îţi spune este real 100%.

Unde era problema? Tocmai aici e baiul, că nici o problemă nu este singură de capul ei. La o analiză puţin mai atentă, constaţi că are mai multe componente, unele cunoscute, altele nu, motiv pentru care este necesar să îţi acorzi un pic de timp pentru a le identifica.

În cazul meu, am constatat că totul se reduce la trei elemente, care se regăsesc că numitor comun în cam toate provocările cu care mă confrunt.

 

   1.”Ştiu” sau “Nu ştiu”

Senzaţia de “ştiu” este una dintre cele mai limitative credinţe pe care le poţi experimenta. Când îl rosteşti se întâmplă două lucruri: primul – orgoliul se umflă în pene, alimentandu-te cu ideea de cunoaştere, al doilea, se închid porţile de acces pentru informaţia din exterior. Este ceea ce se numeşte “orgoliul cunoaşterii”, extrem de nociv şi de manipulativ.

La fel şi cu “Nu ştiu”, folosit de foarte mulţi oameni pentru a justifica frica de a se implica în ceva nou. “Nu ştiu” să vând, să vorbesc cu oamenii, să lucrez pe calculator, să ţin o prezentare…Dacă nu le-ai practicat niciodată, este normal să nu le ştii. Întrebarea este…dacă astăzi practici ceva, cum ai ajuns acolo? Este evident că ai fost nevoit să înveţi ceva specific, nu?

Dacă vrei să schimbi ceva, este cazul să le depăşeşti pe ambele. Dacă “ştii” reanalizează ce crezi că ştii, dacă nu ştii, învaţă. Pentru mine aceasta a fost abordarea care a funcţionat.

 

   2. Gândit prea mult şi acţionat prea puţin

Perfecţionismul este boală grea. Să stai să tot încerci să aduni toate datele înainte de a trece la acţiune, este pierdere de vreme şi generatoare de frustrări. Cum spunea Steve Jobs, “nu poţi conecta punctele în viitor”. Nu ai de unde să ştii ce se va întâmpla  până când nu iei experienţa pe care o ai şi o pui în practică astăzi.

Am stat să gândesc prea mult, de prea multe ori, iar rezultatul a fost că m-am ales cu frustrări.

 

   3. A renunţa prea devreme

La un moment dat în viaţă fiecare dintre noi “încercăm” ceva. Să învăţăm o limba străină, să deschidem o afacere sau să ne formăm un obicei nou. Când te opreşti să mai încerci? Când decizi că ai încercat suficient?

Mi-am pus foarte des aceste întrebări în ultima vreme şi răspunsul a venit prin intermediul unuia dintre mentorii mei, Patrick Bet-David, care vorbea despre decernările premiilor Academiei de Film din acest an, pomenind de Leonardo di Caprio şi de primul său Oscar câştigat vreodată.

În acel moment m-am surprins minunându-mă de ceea ce auzeam: “Cum, este primul premiu al lui Di Caprio? După atâtea capadopere în care a jucat de-a lungul anilor, abia acum primeşte un Oscar?”. Da, a fost nominalizat de multe ori, dar abia acum a primit recunoaşterea.

Morala este că dacă îţi place ce faci, nu contează şi nu are importanţă recunoaşterea, ci doar faptul că poţi face ceea ce îţi aduce bucurie. Recompensele sunt doar cireaşa de pe tort. Dacă nu ai descoperit încă ce îţi place, insistă. Dacă ai descoperit, ia-ţi mintea de la recompense şi fă cât mai bine ceea ce îţi place.

 

Una peste alta, ultimele patru săptămâni au fost cheltuite cu folos. Am reaşezat lucrurile la locul lor, am pus priorităţile în ordinea cuvenită şi am ales direcţia în care voi merge în următoarea perioada. Până la urmă, viaţa înseamnă mişcare, singura constantă fiind schimbarea, nu-i aşa?

Când începi să pui întrebările corecte, problemele îşi relevă toate faţetele, ţie rămânându-ţi o singură sarcină: să alegi ce te avantajează şi îţi aduce bucurie. Sper să îţi găseşti şi tu curajul să îţi acorzi timp pentru a trece prin acest proces. Te asigur că merită cu prisosinţă, pentru că salvezi mult timp şi multă energie.

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account