De ce iti este frica?!

21

Pana nu cu multa vreme in urma, am fost paralizat de frica. Aveam o groza de idei si voiam sa fac o multime de lucruri, dar cand trebuia sa le pun in practica, ramaneam impietrit precum caprioara in fata farurilor masinii.

Mi-era atat de ciuda pe mine ca nici nu ma priveam in oglinda. Incercam sa inteleg cum se facea ca aveam “capul mare” cum se spune la noi, dar inutil. Informatiile erau bune sa le discut la o bere cu prietenii, pentru a ma lauda cu ce stiu, insa cand venea vorba de practica, eram zero.

Din acest motivsi nu doar, eram furios tot timpul. Furios pe orice si pe oricine, si cum era si firesc raneam multi oameni in jurul meu.

Incet-incet am inceput sa imi fac curaj si sa imi acord mai multa atentie, pentru a intelege ce anume se intampla si care era cauza comportamentului meu.

Raspunsul s-a lasat asteptat, dar a venit intr-una din meditatiile mele zilnice, in timp ce ma plimbam. Ca de obicei, lucrurile sunt mai simple decat par. Frica mi-a fost indusa prin educatie, ca multora dintre noi. Unul dintre motive era din cauza faptului ca tot timpul mi se spunea sa am grija ca o sa patesc ceva, sau ca nu merita sa incerc pentru ca oricum nu voi reusi. Iar al  doilea, care erau de fapt cauza primara acestei frici, au fost amenintarile.

Prudenta exagerata si amenintarile au fost cele care sadisera in mine radacinile fricii. Chiar in clipa in care am realizat acest lucru, mi-au venit in minte amintiri despre cum se intamplasera lucrurile. Cand eram mic eram foarte indraznet si faceam nazdravanii care mai de care mai colorate. Nu erau periculoase, dar le dadeau bataie de cap parintilor sau profesorilor.

Pentru a ma potoli, imi spuneam genul acela de lucruri pe care i le spui unui copil pentru a-l speria. Mi le spuneau in dorinta lor de a ma face sa stau locului, fara sa realizeze ce efecte vor avea cuvintele lor. De fapt, cred ca foarte putini parinti realizeaza ce efecte au astfel de afirmatii sperietoare pe termen lung asupra subcontientului unui copil.

Le stim care sunt. Obisnuitele “stai cuminte ca te dau la caine”, “daca nu te linistesti il chem pe nenea politistul sa te ia”, “te dau pe mana tiganilor” si asa mai departe.

Cand am inteles de unde vin, m-a pufnit plansul de furie. Am realizat cat de frica mi-a fost de-a lungul anilor din cauza acestor conditionari si cat de multe lucruri lasasem nefacute sau le incepusem si apoi renuntasem la ele.

Apoi am mai inteles ca de frica, poti deveni mandru, incapatant si arogant. De fapt, nu esti asa, dar pentru ca ti-e frica de cei din jurul tau, iti construiesti o masca pentru a te proteja. Este dureros sa iti dai seama ca ti-e frica sa te deschizi fata de lume si ca nu lasi pe nimeni sa iti vada adevarata fata.

Din fericire, am invatat de-a lungul timpului sa fiu mai bland cu mine si sa am rabdare ca lucrurile sa se aseze. Experienta mi-a aratat ca atunci cand subconstientul iti dezvaluie ceva, ceea ce vezi tu este doar varful icebergului. In aceste conditii  trebuie sa fii ingaduitor cu tine si sa iti acorzi timp pana acest sentiment vine eliminat din sistem, lucru care nu se intampla peste noapte.

Este firesc sa iti fie frica, pentru ca instinctul de conservare este prezent tot timpul. Problema intervine atunci cand nu exista nici un risc, cand poti face orice doresti iar tu ramai stana de piatra pe loc, dorindu-ti ca lucrurile sa se intample de la sine. Din pacate, nu se intampla, trebuie sa faci si tu un pas. Cat de mic, dar sa il faci.

Ca un facut, chiar in ziua in care mi s-au intamplat aceste lucruri, cautand la intamplare intr-o carte, am dat peste un citat de-a lui Les Brown care in traducere suna cam asa:

“Oamenii amana sa traiasca pana cand afla ca a sosit timpul sa moara. Atunci ori se inchid in casa, ori scot de la nafatalina visurile ingropate.”

In acea clipa am pus mana pe marker si am scris ceea ce vezi in fotografia atasata acestui articol: “Daca maine ai muri, ce ai lasa in urma?”

De atunci, inainte de a ma lasa cuprins de panica si de frica, privesc hartia pe care sunt scrise cuvintele care mi-au devenit mantra si  ma apuc de treaba.

 

Daca ti-a placut, da-l mai departe. Cine stie, poate ajuta si pe altcineva.

 

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2018 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account