De ce nu ai nevoie de motivaţie!

motivPentru mulţi ani de zile m-am folosit de motivaţia exterioară pentru  a mă pune în mişcare şi a mers. A mers până când am ajuns în depresie, unde am rămas blocat o altă bună bucată de timp.

Am încercat apoi să dezleg misterul, căutând explicaţii tot în exterior şi cu cât căutam  mai mult, cu atât deveneam mai confuz. Am tot căutat fără nici un rezultat până când am dat peste o frază care m-a luminat:

“Când oul este spart din exterior, obţii omletă. Când este spart din interior, se naşte o viaţă.”

Acesta a fost momentul în care am întors privirea către sursă şi răspunsurile au început să vină. Pas cu pas am reuşit să recreez procesul prin care trecusem.

Prins fiind de febra dezvoltării personale, am urmat sfaturile experţilor şi am pus în aplicare tot ce am prins, pe toate fronturile. Video, audio, scris, afirmaţii, subliminal, paraliminal, webinarii, seminarii, în fine, devoram cu nesaţ informaţiile sub toate formele ei şi aplicam întocmai.

Bineînţeles, au început să apară efetele adverse. Entuziasmul aparent, manifestat zgomotos, a dus la accentuarea nemulţumirii şi a frustrării. Efortul pe bază de voinţă a dus la lipsa chefului de a mai ridica un pai de jos. Excesul de socializare, a dus la dorinţa de a nu mai vedea pe nimeni. Şi tot aşa, până când toate aceste efecte cumulate au generat depresia despre care pomeneam.

La un moment dat mă priveam în oglindă şi vedeam doi oameni: unul hotărât în exterior şi celălalt plictisit şi obosit în interior. Am început să observ această scindare în timp ce vorbeam cu alţi oameni. Vedeam foarte clar cum exteriorul vorbea şi interiorul abia aştepta să plece acasă. De aici nu a mai durat mult până când să îmi fac curaj să privesc în direcţia corectă şi să caut să înţeleg în profunzime ce s-a întâmplat.

Pe măsură ce progresam în introspecţie, câteva dintre informaţiile învăţate în şcoală au început să emeargă din memorie, ajutându-mă să traduc ce se întâmplase.

 

Acţiune şi reacţiune

După cum spune Legea a 3-a a lui Newton, orice acţiune are o reacţiune egală şi de sens opus. Adică, orice acţiune întreprinzi  asupra propriei fiinţe, va avea ca rezultat un efect direct proporţional cu intensitatea acesteia. Dacă stau bine şi mă gândesc, Mama-Natură este mai darnică din fire şi îţi dă înapoi de zece ori mai mult. Mai bine zis, cu cât eşti mai violent, cu atât suferi  mai tare. Prea mult efort duce la oboseală cronică, nu la energizare, prea mult râs duce la plâns, nu la bucurie, prea mult entuziasm duce la tristeţe şi chiar depresie, nu la optimism.

Vrem nu vrem, echilibrul se păstrează.

 

Nimic nu se pierde, totul se transformă

În forma sa completă, enunţul lui Lavoiser sună aşa: “Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”. Exact…Energia nu dispare niciodată, doar îşi schimbă polaritatea.

În ceea ce ne priveşte, avem senzaţia că dacă la suprafaţă suntem optimişti, pozitivi şi entuziaşti, ceea ce am ascuns sub covor va rămâne acolo. Din păcate (sau din fericire), efectele ne ajung din urmă. Încercarea de a schimba tipare cu forţa, de a folosi tehnici de reprogramare mentală, afirmaţii şi aşa mai departe, au ca efect dereglări subtile la nivel mental şi sufletesc.

Legile naturii nu pot fi modificate după bunul plac, oricât de mult ne-am dori.

 

Nimic nu creşte peste noapte

Dacă astăzi pui în pământ o plantă şi o uzi toată noaptea, va creşte până mâine? Sigur că nu…Cu siguranţă va muri inecată.

Oricât ne-am dori, nu putem ajunge peste noapte profesionişti în nici un domeniu. Este nevoie de repetiţie constantă şi timp, până când informaţia să devină materie. Să faci un curs şi apoi să spui că eşti deja expert în acel domeniu şi mai ales să ai pretenţia că poţi ajuta alţi oameni, este ori semn de ignoranţă ori de aroganţă. De fapt, doar un ignorant poate fi arogant.

Procesul de asimilare cere timp, răbdare şi multă practică.

 

Bun, şi ce să fac în aceste condiţii, poate mă întrebi. Nu mai folosesc deloc motivaţia? Cum voi reuşi să fac lucrurile dacă nu mă motivez?

Ba cum să nu, o vei folosi. Dar pe cea internă, pe care o vei găsi observând cum se petrec fenomenele în tine. Prin observare vei identifica ce îţi place şi ce nu, ce faci cu forţa şi ce faci cu bucurie şi încet-încet vei scăpa de multe mizerii adunate la interior.

Tot prin observare vei elimina nevoia ca cineva să te împingă de la spate să faci ceea ce îţi doreşti (cu adevărat). Iar dacă vei avea nevoie de vreun imbold exterior, va fi doar pentru a mai pune gaz pe focul care există deja.

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account