Despre mine

Pe parcursul  vietii, Universul ne trimite semnale care au scopul de a ne ajuta sa ne corectam traiectoria. Daca reusim sau nu sa descifram aceste semnale, aceasta este in functie de educatia pe care o primim in familie si in scoala. Fiecare dintre noi venim aici cu un scop bine definit, insa este dificil sa il identificam in conditiile in care primim un tip de educatie care are rolul de a te deturna de la acest scop.

Nici eu nu am facut exceptie. Am  primit  acelasi tip de educatie, fiind deturnat pas cu pas de la traiectorie, ajungand la un moment dat sa cred ca nu mai am nici o sansa de scapare. Din fericire pentru mine, evenimentele m-au condus catre ceea ce sunt si fac astazi. Fiecare dintre aceste evenimente a avut un rol important in maturizarea si transformarea mea ca individ.

Nu mi-a placut scoala formala , insa mi-a placut sa invat. Citeam tot ce imi cadea in mana, luand exemplul parintilor mei care erau impatitmiti iubitori cartilor. Erau oameni simpli, modesti,  insa aveau o cultura generala solida, incurajandu-ne sa citim cartile din vasta bilblioteca pe care o construisera in timp.

paul avram

Am inceput sa citesc de foarte mic, devorand orice carte imi cadea in mana. Chiar era sa dau foc la casa intr-o noapte, cand, citind la lumanare sub patura, nu am observat ca aceasta luase foc. Mirosul a trezit-o pe mama si astfel am scapat de incendiu. Bineinteles ca mi-am luat papara de rigoare, dar de citit nu m-am desprins.

De la varsta de 13 ani am inceput sa imi castig singur existenta, aducand primii mei bani in casa, intr-o perioda in care familia mea nu statea bine financiar. La 18 ani munceam in fabrica, fiind “integrat in societate”, dar nu a durat mult, pentru ca a venit Revolutia, iar fabrica a fost inchisa. Am schimbat multe locuri de munca, facand muncile “de jos” sau ocupand functii de conducere.

La 28 de ani mi-am pierdut mama, care se imbolnavise grav ca urmare a muncii grele si a problemelor de ordin financiar. La 2 ani dupa, a murit si tatal meu, care s-a imbolnavit de suparare. A urmat o perioada de ratacire, in care nu reuseam sa imi gasesc directia, atat uman cat si profesional. Educatia formala de tip comunist, primita in scoala, nu se potrivea sub nici o forma cu cerintele noii piete capitaliste in formare.

Am simtit pe propria-mi piele suferinta creata de mentalitatea comunista, cea in care contau diplomele, nepotismul si functiile. Am invatat cum este sa stii multe si sa nu stii nimic de fapt.

Trecerea la antreprenoriat a fost dureroasa, dar necesara. La varsta de 33 de ani, am avut un soc dupa ce am citit cartile lui Kiyosaki “Tata bogat, tata sarac” si “Scoala de afaceri”.

Citind-o pe prima am realizat cat de gresit fusesem educat si timp de cateva nopti nu am reusit sa dorm, cautand raspunsuri. Cea de-a doua m-a ajutat sa inteleg ca exista solutii, dar pentru a face schimbarea ai nevoie de setarea mentala potrivita.

Intelegerea faptului ca teoria este egala cu zero daca nu este insotita de practica, a fost la fel de dureroasa si la fel de necesara. Asa a inceput procesul de transformare in care ma aflu si astazi. Am obiceiul sa spun ca sunt un proiect in continua evolutie.

Mi-am gasit maestri si mentori care m-au ajutat sa ma transform si sa imi descoper abilitatile si potentialul. Mi-am croit propria filozofie si viziune, care are influente din toate domeniile, de la artele martiale si pana la finante. Am inteles ca ceea ce nu stii te poate ucide, si daca nu ai o filosofie solida despre propria viata, o viziune ampla si o directie clara,   poti trai doar o viata mediocra.

Am devenit un practician, pragmatismul si simplitatea fiind trasaturile de baza ale intregii mele activitati. Practic, studiez, aplic si apoi, dupa ce am inteles cum funtioneaza, reduc totul la esenta, astfel incat sa pot trasmite cu usurinta informatiile, oricui are nevoie de ele.

Unul dintre principiile dupa care ma ghidez este acela de a nu da nimanui sfaturi daca nu provin din experienta personala. Consider ca este o forma de lipsa de respect sa ii vorbesti cuiva din carti, fara sa detii o argumente verificate personal.

Sunt adept al principiului “fapte, nu vorbe”, propovaduind principiile prosperitatii, nu doar ale succesului, pentru ca poti fi un om de succes, dar nu neaparat si prosper. A avea o viata implinita nu inseamna doar a avea succes intr-un anumit domeniu. Un om prosper este liber de conditionari si are o viata implinita pe toate planurile, atat intern cat si extern.

Astazi sunt constient de faptul ca lumea poate fi schimbata doar daca ma schimb pe mine insumi si apoi sa ii ajut la randul meu pe cei ce vor sa faca pasul spre transformare. Intelegerea mea este ca poti faci multe lucruri cu putine resurse, pentru aceasta fiind nevoie doar de un simplu lucru: sa incepi cu tine.

Toate proiectele si activitatile pe care le desfasor astazi, pleaca de la aceasta idee si caut sa ii ajut pe cei din jurul meu sa constientizeze ca este posibil sa ai o viata extraordinara, daca iti construiesti o temelie solida. Fericirea incepe cu starea de bine si bucuria pe care le poti crea in interiorul tau, iar prosperitatea este o consecinta fireasca a acestei abordari.

Imi doresc sa vad in jurul meu oameni fericiti si impliniti, iar pentru aceasta fac tot ce imi sta in puteri, ajutandu-i pe cei ce se lasa ajutati.

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account