Gaura neagră a sufletului!

Gaura neagră a sufletului!

maxresdefaultDe mic am fost pasionat de science-fiction şi aventuri. Inspirat de Asimov sau de Jules Verne, mă vedeam ba înfruntând vreo invazie extraterestră, ba luptând cu monştrii marini. Nu aveam nici o idee că acestea vor deveni realitate, însă nu aşa cum credeam eu.

În aceeaşi perioadă în care “studiam” intens operele scriitorilor mai sus menţionaţi, am început să fac paşi către Universul interior. Bineînţeles, habar nu aveam ce se întâmplă, pentru că informaţiile referitoare la subiect în acea vreme erau ca şi inexistente, dar mi-era foarte clar că nu este ceva “normal”.

Din aproape în aproape, am trecut de la tangibil la intangibil şi am început să înţeleg câte ceva din ce se întâmplă în interior. Dacă în prima fază am fost atras de formele externe, ulterior mi-am dat seama că acestea sunt doar faţada şi că în realitate, ele nu apar din neant.

Aşa am ajuns cu adevărat aventurier. Am descoperit o mulţime de balauri, monştri şi fantome care existau în Universul meu interior şi care îşi cam făceau de cap, determinându-mă să mă manifest în anumite moduri, de multe ori neplăcute chiar şi pentru mine.

Este adevărat că mi-a luat ceva vreme să îmi fac curaj, pentru că multe dintre aspectele pe care le observam păreau înfricoşătoare, însă, curios din fire, nu am rezistat tentaţiei de a căuta şi mai adânc.

Tot luptând cu aceşti balauri, care nu erau deloc puţini, la un moment dat mi-am dat seama de un lucru care era sub nasul meu: totul este iluzie.

Fantomele, balaurii, monştrii, erau doar creaţia propriei mele minţi. Exact ca în cărţile maeştrilor mai sus menţionaţi, în care aceştia creionau personaje şi aventuri nemaivăzute, totul era imaginat.

Atunci s-a mai născut o întrebare: În regulă, dacă totul este iluzie, trebuie să existe un creator, nu-i aşa? Cine a creat  acest Univers? De unde vin toate aceste poveşti?

Şi răspunsul nu a întârziat să apară. Educaţia este sursa acestei iluzii. Am fost şi suntem crescuţi şi educaţi de o rasă de “extratereştri”, care încearcă să replice în noi universul în care trăiesc ei. Aceştia au creat un univers paralel compus din umbre şi oglinzi, în care noi ne pierdem ca într-un labirint.

Aşa ajungem să trăim cu senzaţia că ceva nu este în regulă cu noi şi din acest motiv facem eforturi disperate să ne încadrăm în tipare. De fapt acesta este şi scopul. O dată ce această senzaţie este implantată, menirea lor a fost desăvârşită. Cu cât eşti mai departe de tine, cu atât este mai bine.

Cum au reuşit să pună în practică acest mecanism machiavelic? Simplu ca bună ziua. Este un proces de durată, bazat pe trei componente extreme de eficiente: critică, judecată şi comparaţie.

Nu voi intra în detalii, pentru că am mai vorbit despre “cei trei criminali” în mai multe ocazii, însă îţi voi spune care este efectul generat de punerea în acelaşi creuzet al acestor “minunăţii” de ingrediente: sentimentul de insuficienţă sau cum îi mai spun “gaura neagră a sufletului”.

Pas cu pas, cei trei balauri lucrează la unison pentru a genera acest fenomen. Nu ştiu cât cunoşti despre ce este o gaură neagră, însă cred că este de ajuns să îţi spun că are capacitatea de a înghiţi tot, inclusiv lumina. Da, nici lumina nu îi scapă, cu toată viteza ei.

Atâta timp cât aceasta va exista în tine, orice vei face va fi fără sens. Orice tentativă de a aduce lumina din exterior este sortită eşecului. Relaţiile, hainele, banii, maşina, casa, distracţiile…nici una dintre ele nu va reuşi să umple acesta gaură imensă nesfârşită. Este precum un balaur flămând ce ronţăie non-stop tot ce prinde în cale şi care, cu cât vei încerca mai mult să îi satisfaci foamea, cu atât va deveni mai flămând. Te afli în aceeaşi postură în care se afla personajul din povestea “Prostia omenească”, cel care încerca să aducă soarele în casă cu oborocul.

Dacă îl descoperi şi cu voinţa vei încerca să îi tai capul, vei constata că în loc de unul, îi vor creşte la loc trei capete. Este cam ca în poveştile cu Făt-Frumos.

Din fericire, dacă o gaură neagră reală nu poate fi închisă, în cazul celei imaginare, lucrurile stau bine. Această stare de insuficienţă poate fi vindecată şi balaurul poate fi ucis pe veci, fără riscul să îi crească mai multe capete.

Leacul este atenţia şi se găseşte deja în tine.

Paul Avram

Ofer solutii simple pentru probleme aparent complicate. Ajut oamenii sa se regaseasca si sa dea un scop vietii lor.

No Comments

Leave a Comment