Greierele

maxresdefault

 

Într-o seară, în timp ce îmi făceam patul,

Am fost interpelat politicos,

De către greierele ce se manifesta fălos,

Cântând de zor sub geamul meu.

 

Văzându-mi mimica preocupată,

M-a abordat cu ton sfătos:

“Permite-mi să te-ntreb…o curiozitate aş avea..”

 

Mirat, am întors capul şi privindu-l drept în ochi,

L-am întrebat: “Da’ ce curiozitate ai putea avea?”

Iar el răspunse:

“De ce nu cânţi?

De ce între sprâncene cute îţi apar?”

 

Uimit peste măsură de-a sa-ndrăzneală

Pentru o clipă am vrut să îl împing pe geam afară.

Din fericire, n-am făcut-o şi bine-am procedat

Pen’că am realizat câtă dreptate are.

 

“Vezi” zise el

“Voi oamenii, credeţi în povestea mea şi a furnicii,

Cea în care eu sunt leneş, iar ea o eroină,

Considerat-așa pentru efortul şi sacrificiile pe care le tot face.

 

Dar eu te-ntreb…Cu ce-am greşit să fiu eu luat drept leneş,

Când ştiu de viaţă să mă bucur orice-ar fi?

Muncesc şi eu în felul meu,

Dar  îmi ofer câte o pauză să mai respir,

În timp ce ea săraca, (şi o compătimesc, te-asigur)

Munceşte ‘ntr-una, fără o clipă de răgaz.

 

Ce viaţă este asta,

În care te sacrifici zi de zi,

Fără să te mai uiţi la tine

Şi să găseşti o clipă pentru a trăi?”

 

Am realizat în clipa cu pricina

Că ridicarea-n slăvi a muncii de furnică poartă vina

Pentru acele cute dintre ochi.

 

În colţul gurii s-a născut un zâmbet

Şi am rămas fără cuvinte. Am înţeles…

 

Iar el,  la rându-i fără să rostească un cuvânt în plus,

Sa-ntors în iarba verde de sub geam

Reluându-şi cântul său obişnuit.

 

Acum când îl ascult, respir şi cant şi eu.

Are dreptate greierele meu.”

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account