Mentalitatea de loterie

Six lottery balls on a white reflective table

Astăzi am trecut prin oraş şi aducându-mi aminte că am de plătit o factură, am tras maşina pe dreapta şi am intrat într-un magazin pentru a rezolva situaţia. Erau două persoane în faţa mea şi aşteptând la rând, mă uitam la ce era în jur.

Pe scaune, la o masă, erau trei bărbaţi care discutau aprins despre cele şase numere extrase la loto. Pentru că vorbeau destul de tare, am avut ocazia să aflu ca unul dintre ei  fusese foarte aproape de a câştiga marele pot.

Ce m-a mirat, a fost faptul că erau foarte prinşi de acest subiect.  Se putea observa cu ochiul liber că cel în cauză suferea cu gândul la câștigul (iluzoriu dealtfel), pe care îl pierduse. Între timp, ajuns la casă, mi-am platit factura apoi mi-am văzut pe drum.

Totuşi discuţia şi manifestările celor de la masă m-au urmărit până la punctul la care să scriu ce citeşti acum.

 

În timp ce mă îndreptam spre casă, mă gândeam la câte setări şi condiţionări legate de acest tip am primit şi eu la rându-mi prin intermediul educaţiei. Cum norocul şi graţia divină erau considerate instrumente pe care le utilizam pentru a-mi gestiona activităţile, relaţiile şi banii. Şi m-am mai gândit la câtă suferinţă am creat de-a lungul vieţii mele acţionând pe baza acestor condiţionări.

Mi-am adus aminte de cât de frustrat eram în legătură cu multe aspecte din viaţa mea şi totuşi cât de plin de speranţă, cu gândul că odată, cândva, aceste probleme vor dispărea. Partea proastă era că aşteptam ca problemele să dispară fără că eu să mă implic. Procedând aşa, mă învârteam precum câinele după propria coadă. Pe de o parte sufeream, pe de altă speram. Era ca în poveştile cu Feţi-Frumoşi când se spunea că împăratului îi plângea un ochi în timp ce celălalt îi râdea.

A venit şi clipa când, ajuns din urmă de atâtea probleme, am decis că este cazul să fac ca lucrurile să se schimbe. Crezi că s-a întâmplat? Nicidecum…Am mai tărăgănat-o aşa o vreme, până am înţeles că orice decizie iei în astfel de situaţii nu te duce departe.

Luarea unei decizii care are la bază doar furia, se va consuma prin ea însăşi, pentru că furia, ca orice sentiment, are doar o cantitate limitată de energie, deci nu poate dura mult. Furia trebuie dublată de o cantitate de energie complementară pentru a rezista, iar aceasta este energia smereniei.

Ciudat vei spune…Cum să meargă mână în mână smerenia şi furia? Natura acționează paradoxal, dincolo de înțelegerea intelectuală. Dacă este doar furie, va fi violenţă şi distructivă, rănindu-te atât pe tine cât şi pe cei din jurul tău. Energia smereniei (care implicit conţine iubire), are rolul de face ca energia furiei să se îmblânzească, putând astfel fiind utilizată constructiv.

Ei, uite că am divagat de la subiect…Aşadar, revenind la mentalitatea de loterie iată cam ce am înţeles din cele prin câte am trecut:

 

Nimeni nu te poate salva

“Dă-i omului un peste şi va mânca o zi, învaţă-l să pescuiască şi va hrăni şi pe alţii.”

Cam aşa se spune nu? Dacă nu-i exact aşa, nu-i bai, ai înţeles la ce mă refer. Când am priceput că nu există colac de salvare extern, s-a făcut lumina. Mi-am dat seama că am fost învăţat să sper şi să cred a anumite lucruri se pot întâmpla dacă sunt cuminte şi aştept.

Să aştept ce? Păi, ce aşteptăm mulţi dintre noi: să îmi dea guvernul ceva, să se gândească şeful să îmi mărească salariul, să vină vreo minune şi să devin fericit din senin, să  am o relaţie care să meargă de la sine, să curgă bani cu nemiluita fără să fac efort şi aşa mai departe.

Este adevărat că pentru a obţine ce îţi doreşti ai nevoie de răbdare, dar fără acţiune, aştepţi în zadar.

 

Dacă nu umbli la temelie, degeaba consumi energie

Se mai spune că “nebunie este să faci acelaşi lucru, în acelaşi fel şi totuşi să te aştepţi la rezultate diferite”. De aici este indicat să începi din clipa în care ai înţeles că nimeni nu te poate salva.

Identificarea condiţionărilor limitative este primul pas, urmat de ruperea legăturilor cu anumite evenimente, relaţii sau persoane (cel puțin pentru o perioadă) care încă te ţin pe loc şi apoi asimilarea a ceea ce te poate ajuta cu adevărat pe noul drum.

 

Ori te implici, ori stai pe tuşă

De-a lungul timpului am început multe lucruri şi am terminat puţine tocmai din acest motiv. Mă implicam cu jumătate de măsură şi bineînţeles, mă alegeam cu mult mai puţin. Problema era că datorită mentalităţii de loterie, învesteam puţin, dar speram la mari beneficii.

O parabolă care mi-a atras atenţia asupra comportamentului meu este cea în care Maestrul îşi plimba noii discipoli pe un câmp din apropiere, unde un om săpa de zor, întrebându-i:

“Acest om sapă după apă. Ce observaţi că face?”

Discipolii sesizau imediat că omul săpase pe tot câmpul, lăsând în urmă lui numai găuri de câte o jumătate de metru. Atunci Maestrul le atrăgea atenţia:

“Dacă vrei apă, trebuie să sapi într-un singur loc până dai de ea. Aşa şi voi, decideţi să practicaţi aceeaşi tehnică până când ajungeţi la lumină.”

Cam așa stau lucrurile cu orice activitate. În loc să consumi energie inutil, mai bine stai degeaba.

Evident, ar mai fi multe de spus, însă pentru astăzi, că tot am pomenit de Feţi- Frumoşi, încălecăm pe-o șa, şi-ncheiem povestea aşa.

 

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

PaulAvram.ro ©2017 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account