Minunata răbdare!

Minunata răbdare!

Se vorbeşte despre răbdare că fiind una dintre marile virtuţi, apanajul omului înţelept, cu multă experienţă de viaţă. Este preamărită, recomandată şi încurajată în orice împrejurare, cei răbdători fiind priviţi că nişte zeităţi de către omul de rând.

Dar dacă nu e mare filozofie să ai răbdare? Dacă este doar un produs secundar şi nu o virtute?

Din punctul meu de vedere, răbdarea nu există de sine stătătoare. Este un produs secundar pe care îl obţii, alături de disciplină, atunci când ai dezvoltat înţelegerea corectă.

Aşa cum spune Osho, la nivel subtil, energetic, avem doi centri foarte  importanţi care ne ajută să vedem lumea aşa cum o vedem. Partea interesantă este că aceştia nu funcţionează în acelaşi timp. Ori îl ai activat pe primul, ori pe al doilea.

Primul este centrul înţelegerii greşite, cel care deformează tot ce vezi şi care te “ajută” să te laşi păcălit de aparenţe, de superficial, sau mai bine zis, să trăieşti în iluzie.

Bănuiesc că realizezi că majoritatea oamenilor au activat acest centru, şi se miră că viaţa lor nu este atât de roz pe cât şi-o doresc.

Al doilea, este cel al înţelegerii corecte, cel care îţi permite să vezi lumea exact aşa cum este în realitate, fără filtru.

Când acest centru este activat, vezi lucrurile în esenţă, intuieşti rădăcina lor şi reuşeşti să treci dincolo de aparenţe. Eşti practic în conexiune cu fluxul universal, cel după care trăiesc toate fiinţele.

Bun, să revenim la răbdare. Activarea centrului înţelegerii corecte se face bineînţeles prin tehnici specifice, precum meditaţia, care te ajută să înlături iluziile generate de minte şi astfel să începi să vezi lucrurile cu alţi ochi.

“Trezirea” acestui centru produce efecte secundare precum disciplina şi răbdarea autentice.

Ce înseamnă răbdarea în acest context?

Înseamnă că ai înţeles cum funcţionează lucrurile în profunzime şi tocmai pentru că ai această intelegere, realizezi că nu poţi grăbi sau încetini lucrurile. Pricepi că este inutil să foloseşti voinţa şi ambiţia, (care sunt şi ele bune, dar nu tot timpul) pentru a produce schimbări de durată, fără să te alegi cu dureri.

Să luăm un exemplu simplu, o situaţie de zi cu zi, cea în care doi oameni interacţionează într-o relaţie. Unul dintre ei funcţionează pe înţelegere greşită şi foloseşte voinţa, pe care şi-o impune pentru a nu-l agresa verbal pe celălalt. Ce se va întâmplă?

Va avea răbdare doar pentru moment, va ţine în el reproşurile şi când voinţa se va consuma, va exploda pornind de la un motiv pueril, de cele mai multe ori fără nici o legătură cu ceea ce se întâmplă în momentul respectiv.

În schimb, dacă funcţionează pe centrul înţelegerii corecte, va şti că celălalt are propriul sau ritm, că are nevoie de timp pentru a înţelege şi pentru a face lucrurile în modul corect şi astfel va fi îngăduitor şi răbdător în mod firesc, fără să facă vreun efort în această privinţă.

Cu alte cuvinte, dacă foloseşti forţa pentru a fi răbdător, devii şi mai nerăbdător, arogant şi agresiv. La polul opus, dacă vine din înţelegere, răbdarea va fi însoţită de disciplină şi smerenie.

În completare, am mai vorbit despre acest subiect într-un material video, pe care îl găseşti postat pe canalul meu de Youtube.

[arve url=”https://youtu.be/9fxMW5_N_x8″ title=”Despre rabdare”/]

PS

Ca să ne înţelegem bine, nu există un centru fizic, ci vorbim doar despre schimbarea polarităţii energiei.

Paul Avram

Ofer solutii simple pentru probleme aparent complicate. Ajut oamenii sa se regaseasca si sa dea un scop vietii lor.

No Comments

Leave a Comment