oi

– „Ce trebuia sa le spui cand am venit la tine?”

– „Acum nu mai conteaza ei, ci tu…n-au mai avut rabdare, e adevarat. Au crezut ca au inteles ce-am vrut sa spun, insa au gresit si drumul dificil ti-au indicat. Sa-i ierti, pentru ca nici ei nu stiau ce fac.

Ti-aduci aminte c-am remarcat ca ai potential si ca mai mult, alor tai parinti le-am spus ca sa te ajute sa il exploatezi era vital. Este la fel si astazi , pentru ca din fericire nu a disparut si este evident ca nu ai fi ajuns la mine inapoi daca nu te-ar fi durut. Ce nu au mai avut rabdare sa afle a fost ultima parte, cea care este de fapt cheia de bolta a tot si toate. Acesta-i adevarul ce trebuia sa afli:

Vei fi-mplinita doar folosindu-l facand ceea ce-ti place, si nicidecum ceea ce crede lumea ca le aduce liniste si pace. Ce simti, care-i menirea ta?”

In mintea Oii se facu lumina. Intr-o clipita a inteles de ce simtise neaparat nevoia ca pana la Intelept sa vina. Se bucura o clipa, dar apoi se intrista pentru ca raspunsul la intrebare nu stia.

– „Grea intrebare, Intelepte si chiar nu stiu ce sa raspund la ea. Ce-mi este clar si stiu prea bine, e ca ce vreau sa fac intai este sa stau cu mine. Apoi voi mai vedea.”

– „Foarte bine, draga mea…este exact ce trebuie sa faci. Intai ocupa-te de tine si apoi vei decide in ce directie vei apuca. Vreau  insa sa te avertizez ca nu va fi usor deloc. Oamenii vor spune despre tine ca ai inebunit, ca esti prea visatoare, ca nu esti de pe asta lume, ca ti-ai sarit din minti.

Vor rade, iti vor pune piedici, vor face glume proaste si unii dintre ei chiar te vor si-njura, insa vreau sa stii ca nu este vina lor…le este doar frica de schimbare si de aceea vor respinge orice-ar putea modifica ceea ce stiu si cred ca stiu de la ai lor parinti. Bravada aparenta de care dau dovada si zambetele de siguranta ce-arboreaza pe ale lor fizionomii, sunt doar o masca ce acopera frica de viata, ca sa stii.

Sper sa fii tare si sa ai rabdare cu tine si cu ei.”

– „Da, cred ca stiu la ce te referi, Intelepte. Deja se-ntampla si chiar nimic nu ma mai mira din ceea ce ei fac, ba chiar le iau asa cum vin si imi vad de ale mele. Inca mai am de lucru cu rabdarea, e-adevarat, dar cred ca am depasit momentul in care din orice m-as fi enervat.”

– „Perfect…atunci esti pe drumul cel bun. Continua sa-nveti, sa practici si sa cauti sa descoperi ceea ce iti place si intr-o buna zi, totul in favoarea ta se va intoarce. Te-asigur ca asa va fi fara nici cea mai mica urma de indoiala.”

Asa se si-ntampla. Oaia se intoarse acasa si incepu calvarul pe care il prevestise Inteleptul. Doar pentru ca nu mai tinea cont de oranduiala, era privita ca fiind ciudata, dar nici ca ii mai pasa ce spunea lumea si incet-incet se puse pe picioare.

Trecura ani cu multe provocari si incercari si-avea adeseori cate-o indoiala,  dar cand ii era mai greu si simtea ca nu mai poate face fata, isi aducea aminte de inteleptele cuvinte pe care batranul i le spuse cu candoare:

„Sa ai rabdare cu tine si cu ei, si cand va veni vremea, totul se va intoarce in favoarea ta.”

Exact asa se petrecura toate si Oaia deveni incet-incet vestita pentru-ale ei mestesugite indrumari ce le dadea acelora ce aveau nevoie de-ajutor si leac pentru ale lor probleme ar fi dorit sa stie. Stia intotdeauna ce si cum sa spuna, incuraja si oferea povata, dar mai ales, cei ce ajungeau si ramaneau in preajma ei, se vindecau de nebunie. Rabdarea ii fusese rasplatita din belsug pentru ca gasise ce ii placea sa faca si o facea cu bucurie.

E-adevarat ca unii inca mai carcoteau spunand ca nu-i normala sau c-a avut noroc, insa ce mai conta parerea lor cand rezultatele vorbeau?

Ea isi gasise pacea facand ceea ce-i place si continua sa ii ajute pe cei ce-n preajma ei veneau.

Acum stia ca fericirea inseamna sa te regasesti, dar ca o poti gasi doar daca ai curajul sa-nlaturi ceata de pe ochi, sa uiti ce crezi ca stii, sa-mbratisezi necunoscutul si apoi spre tine cu blandete sa calatoresti.

 

Morala

Oricat ai fi de oaie, de simti in tine o chemare catre ceva ce inca tu nu stii ce este si ai tot timpul un semn de intrebare ce porti ca pe-o povara, poate c-ar trebui sa incetezi sa iti mai spui vechea poveste.

N-ar fi momentul oare s-accepti acel raspuns (care-ar putea sa doara si  pare greu de acceptat) ce ti-ar putea permite sa vezi ca-n realitate sa te intorci spre tine a meritat?

 

P.S.

Daca iti place, da-l mai departe. Cine stie pe cine poti ajuta.

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PaulAvram.ro ©2018 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account