blue

Ciudata intrebare, nu-i asa?

Un pic fara sens. Pentru a-ti explica ce vreau sa spun prin intermediul acestei intrebari, iti voi povesti una dintre intamplarile care m-au ajutat sa ii inteleg sensul.

Anul trecut, chiar de ziua mea, am avut o mare si „fericita” surpriza. M-am trezit oarecum buimac, pentru ca statusem pana tarziu in fata calculatorului si nu stiu din ce motiv, am iesit in strada. Pur si simplu am fost impins de la spate de o forta nevazuta, care nu a tinut cont de obisnuita mea rutina de dimineata si m-a obligat sa ies. Ce nesuferita!

Am iesit in fata portii (la acea vreme locuiam undeva prin Aviatiei, la casa) si ce sa vezi?… Masina, pe care o lasesem de cu seara in fata casei, disparuse. Buimac de somn, am dat din cap neincrezator si mi-am spus ca inca dorm.

M-am reintors in casa sa ma spal pe fata, ca de…poate am „vezenii”. Mintea mea inca nu reusea sa prelucreze informatia. M-am spalat pe fata si parca-parca am reusit sa ma dezmeticesc putin. Cu mintea inca in ceata, dar putin mai vioi dupa jetul de apa rece, am revenit in strada, unde ghici ce? …Masina chiar nu era acolo unde o lasesem. Clar…nu aveam vezenii.

Pentru cateva clipe am ramas stana de piatra, apoi au inceput sa ma treaca senzatie dupa senzatie: furie, plans, anxietate si multe altele. Cu toate ca sangele imi alimenta din abundenta neuronii si mintea ar fi trebuit sa faca ceva, nu s-a intamplat deloc asa.

Ceea ce traiam erau doar stari pe care mintea, din cauza vitezei cu care se manifestau, nu mai avea putere sa le gestioneze.

Atunci am realizat ca parcasem pe locul cuiva care, binevoitor, a chemat politia locala si acestia mi-au ridicat masina. Eram nou in zona, nu cunosteam obiceiurile locului si iata-ma in postura de infractor fara voia mea.

In clipa in care am realizat ce s-a intamplat, s-a declansat o alta succesiune de stari, de asta data furie, dorinta de a lovi pe cineva (pe cel in cauza, bineinteles) si de a ma razbuna. Ii cunoastem masina, as fi putut avea rabdare pentru ca apoi sa ii fac o bucurie, zgariind-o sau sa ii produc cine stie ce alta dauna .

Atentie…toate aceste stari s-au perindat in interval de mai putin de 30 de secunde. Totul se misca la relanti, timpul parca era comprimat si vedeam ce se intampla, ca si cum m-ar fi urmarit cineva din exterior.

Si in aceea milionime de secunda, s-a produs click-ul: eram martor la ce mi se petrecea si nu eram implicat. Observam cum se perindau toate aceste ganduri si trairi si eu, fapt curios, nu reactionam ca altadata. Candva as fi rectionat cu siguranta si mi-as fi facut planuri machiavelice pentru pedepsirea nenorocitului care a determinat acest lant de evenimente.

Atunci am vazut pentru prima data cu ochiul liber ce inseamna sa fii martor la tine insuti. Observatorul era acolo, vedea totul si nu spunea nimic. Doar era.

Dincolo de eveniment, am inteles ca se poate sa actionezi si sa ramai stapan pe situatie si asta fara mare efort.

Si totusi…ma intrebam de ce a fost nevoie de aceasta experienta. Cum este si normal, atunci cand pui intrebarea potrivita,  primesti raspunsul.

In ultimele luni de zile, tot amanasem sa imi asum responsabilitatea  pentru anumite lucruri din viata mea, incercand sa evit sa ma confrunt cu realitatea, care nu era roz deloc.  Amanam, in speranta ca situatia se va rezolva de la sine si ca toate lucrurile vor reintra in normal. Dar se pare ca Mama Natura nu era de acord cu mine si dupa ce m-a lasat o vreme sa imi fac de cap, a decis ca a sosit momentul sa ma stimuleze putin. Si a facut-o.

Mi-a administrat un soc destul de puternic incat sa fiu nevoit sa ma trezesc la realitate.

In cele cateva zeci de secunde am trecut de la „nu-i masina” cu toate starile aferente, la „faca-se voia ta”, renuntare care a generat un sentiment de usurare.

 

Morala?

Nu ai nevoie de o viata pentru a te schimba. Un singur moment poate fi catalizatorul care sa te determine sa privesti lucrurile altfel decat o faceai pana atunci.

Ai de ales intre a rezolva situatia din proprie initiativa sau vei fi obligat sa iei masuri. Adica, in momentul in care instinctul trage semnalul de alarma si te avertizeaza ca a sosit momentul sa schimbi ceva, poti actiona preventiv sau amana. (nerecomandat)

In primul caz te alegi cu o durere de intensitate mare pe termen scurt, in al doilea cu o durere inzecit mai mare pe termen lung.

Adica, vrei sau…vrei.

Tu ce alegi?

 

P.S.

Masina celui in cauza a ramas intacta, cel ce a avut de suferit a fost doar orgoliul meu.

Si mi-am dat seama ca „nenorocitul” din poveste eram eu, apropos.

Nu poti da vina pe instrumentele pe care Mama-Natura le foloseste pentru a te trezi.

 

 

Spune-le si prietenilor:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PaulAvram.ro ©2018 - Toate drepturile rezervate.

Mentenata Web: WPhosting.ro

sau

Log in with your credentials

sau     Creați un cont

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account